Teenage Caveman

Ultima oară am cunoscut o cofetăreasă şi ne-am mutat împreună. Ţineam acasă într-o colivie o vrăbiuţă lovită la un picior. Ea era înscrisă în sindicatul cofetarilor de pretutindeni şi mi-a propus şi mie să fac asta. Eu i-am spus că nu-mi place comitetul cofetarilor pentru că acolo toţi oamenii au aceeaşi faţă. Ea mi-a spus atunci să-mi iau o slujbă. Eu i-am spus că aveam deja o slujbă. Ea mi-a spus atunci că realizarea de figurine din hârtie creponată nu e o meserie pentru un băiat de cavernă. Eu i-am spus că e un lucru care îmi face placere. Eu i-am spus că putem să coborâm în parc şi să citim din Charles Darwin. Ea mi-a spus că e de acord. Eu i-am spus pe o liană că a mânca flori este cel mai onorabil lucru de făcut în lumea gorilelor de şest . Ea mi-a spus că nu vrea să-şi petreacă viaţa alături de un tip care face păsări din hârtie creponată. Eu i-am spus că aş vrea să trăiesc viaţa cu o cofetăreasă, cu un volum despre umanoizi şi o cavernă zgârie-nori . Ea avea ambiţii mai mari. Ea s-a măritat în cele din urmă cu un sindicalist. Ea mi-a trimis câteva cărţi poştale dintr-o staţiune de agrement. Eu am rămas acasă cu vrăbiuţa în colivie. Ea când s-a făcut bine la picior  eu i-am dat drumul pe fereastră. Eu într-o dimineaţă am făcut o pasăre din volumul despre umanoizi. Eu după-amiază am aruncat-o în foc iar eu seara am plecat pe fereastră. În colivie nu mai era nimeni.

Advertisements

4 thoughts on “Teenage Caveman

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s