37 de grade Fahrenheit

Zilele trecute am scos de la naftalină ca fata fără zestre o carte pe care praful cosmic (din cameră) nu a reuşit să-şi aştearnă definitiv şi pentru totdeauna amprenta trecător înecăcioasă. Dacă acest lucru nu s-ar fi petrecut pe neaşteptate aşa cum stă scris în stele atunci cu siguranţă că aceste rânduri nu ar fi fost scrise niciodată nicăieri. Însă mi-a atras privirea faţa lucioasă şi paginile înverzite cu bubă dulce, şi o poveste neoprotestantă citită demult la bunica, cu păianjenul minuscul care se caţără pe capul necredincios şi chel şi al 12-lea număr care prevesteşte în arcan şi-n abstrus teribilul funest 13. M-au convins experimentele lui Barth si Barthelme pe care le-am găsit complicate şi sterile. Sunt răutăcioasă. Bernard Malamud rămâne acelaşi mafioso de la Tablourile lui Fidelman încoace. Big-Bang. Entropia lui Pynchon rămâne o bucată rezonabilă cu toate ca mi s-a parut mai mereu o povestioară supraevaluată atât de critici cât şi de postmoderni. Hmm. Da… În ciuda pretinsei subversiuni arcanice Entropy este mai degrabă un exerciţiu academic făcut de un asistent de profesor hrănit din plin cu lecturi paraliterare. De înţeles. Ceea ce dezvoltă o ambiţie justificată. Dar s-ar putea să mă înşel totuşi… Poate că Oedipa Maas are nevoie să citeasca din Fritz Leiber şi poate chiar să revadă din filmul lui Djian şi Beineix… Mai departe… James Purdy se numără printre preferaţii mei alături de Isaac Bashevis Singer şi Irvin Faust. Haha… Dragilor! Goodnight, Sweetheart străluceşte ca o nestemată preţioasă în noroi, sensibilitatea enigmatică şi gestualitatea tandră fiind de altfel punctele forte ale prozei lui Purdy.  Păi!… De la Isaac B. Singer este blând cuceritoare The Spinoza of Market Street care mă învăluie mângâietor asemenea profesorului emaciat care se casatoreşte în final cu Dobbe negresa înţelegătoare. Dar ştiu foarte bine din Jake Bluffstein and Adolf Hitler că atunci când îţi doreşti cu ardoare să fii altcineva mai bun decât persoana care eşti s-ar putea să erupi iar nervii să cedeze și colapsul interior să fie iminent. Atunci fără cafea posibilitatea salvării va fi fost complet năruită şi va fi mult prea târziu chiar şi pentru salvarea mea mentală. Doar Sono and Moso este graţioasă şi tandră în stilul trasat de bunul rege Henderson al ploii dansată exotic sub un rit de pasaj de tânărul bărbat Saul Bellow care este nevoit să se dezvăluie în cele din urmă novicele incomplet și nesigur în faţa marilor şfichiuieli ale vieţii. Acum… Tânăra Tillie Olsen scrie sfâșietor iar povestioara Tell Me a Riddle nu mi-a priit mai deloc căci după Cheever, Carver şi Gardner se pare că în ce mă priveşte cuţitele care să taie în carne vie şi dincolo de os îmi sunt astăzi de prisos… Poate din cauză că Thoreau in California şi-a regăsit din urmă menirea odată cu Jack Ludwig. DA… Una din temerile mele ascunse nu mai rămâne în continuare posibilitatea de a muri nelămurită. Nu mai este… Nu…De altfel, nu e greu să mă îndrept către cărţile strânse morman la gunoi şi să o adaug acolo şi pe a mea… Da. La gunoi. Bunica a făcut-o de asemenea în urmă cu 7 ani cu suflul în braţele tatei pe bancheta din spate atunci când eu eram la volan… Când praful din încăpere va ridica cearşafurile albe de pe fotoliul gol din bibliotecă sunt aproape convinsă că fata fără zestre m-ar fi recunoscut moartă de dimineaţă în sufragerie  la 37 de grade Fahrenheit când timpul se opreşte în loc…  Sunt aproape convinsă că m-ar fi înţeles…  Vom vedea şi voi vedea…

“Ah! Pramatie, ce-mi eşti!,” ar fi spus mama. “De data asta chiar ai făcut-o!”

M-au îngropat pe 13 mai ziua de naştere a tatei. Afară bătea un vânt călduţ de vară ca zefirul. Nimeni nu a vărsat o lacrimă căci nu se cade. Mda… E drept că a fost şi lume rezonabilă. Trei cioclii care fumau tacticos. Doar eu m-am răsucit de câteva ori în cavou căutând în zadar o ieşire. Altminteri am adormit destul de repede. Chiar foarte repede. Procesiunea şi groparii au plecat atunci la treburile lor.  Da… M-au uitat repede. Chiar foarte repede. Pe o coroană de liliac o creatură fără zestre scrutează  repede împrejurimile în leagănul crengilor cu capul în jos. Deasupra lumii părul flocos pare să crească cerul şi pământul.

Advertisements

One thought on “37 de grade Fahrenheit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s