Scrisoare Fantomelor

Dear Brother, 

Când am omorât-o pe mama în urmă cu un an, nu mi-am imaginat că într-o zi voi sta liniștit în fața sanctuarului meu din dormitor, cu o țigară aprinsă în colțul gurii și, meditând la cele întâmplate în acea sâmbătă sângeroasă, îl voi aminti în treacăt și pe tata, bătrânul schelet canceros decedat în urmă cu doi ani din cauze pur naturale.

De altfel , dacă stau să mă gândesc  bine, e doar un șiretlic de băieţandru ce folosește prea multă morfină pentru calmarea durerilor mentale și nicidecum un alt confesional consumabil născut dintr-o imaginație degenerată ce acționează emoțional atunci când pictează lumea cu sânge.

Dear Brother, I’m alone, and I’m scared. I’m so scared…

Când a murit mama, l-am mâncat pe tata, şi am rămas doar eu, tânărul paraleu, în visul şi cuşca cu fiinţe umane.

Dear Brother, I miss you.

With love. Yours truly, Abraham Shanti

Advertisements

5 thoughts on “Scrisoare Fantomelor

    • cand in sfarsit eram prin anii aia ai sfarsitului lumii si in sfarsit am reusit sa ma sinucid, nu mi-am imaginat ca intr-o zi voi sta linistita in fata laptopului schimband pareri abstracte despre nimicul abstract, cum ar fi nimicul ca unu plus unu nu fac doi, cu unu.
      sau invers.
      chiar nu stiu – ceea ce e bine – ce bine e sa nu stii lucruri 🙂

      si cam atata pot sa-ti spun dupa o zi lunga, doua beri, si bucuria unei ambuscade de fantome la fix 12 si 21 de minute, in anul sfarsitului lumii.

      salutari, trckst!
      si nu uita sa dai cu pace!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s