Cântecul Piramidei

Totul ne facem să credem, că există un anumit punct al spiritului de unde viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi viitorul, ceea ce este incomunicabil şi incomunicabil încetează de a mai fi percepute ca fiind contradictorii.

 Astfel, forma animală, forma umană şi forma divină fac schimb între ele după o regulă a metamorfozelor, prin care fiecare fiinţă încetează de a mai fi circumscrisă strict definiţiei sale, conform căreia umanul se opune inumanului ş.a.m.d. Există o circulaţie simbolică a lucrurilor, în care nici unul dintre ele nu are o individualitate  separată şi în care toate operează printr-un fel de complicitate universală a formelor inseparabile. La fel se întâmplă şi în cazul corpului, care nici el nu mai are un statut “individual”: este un fel de substanţă sacrificială care nu se opune unei alte substanţe cum ar fi sufletul sau oricărei valori spirituale. În acele culturi în care corpul este mereu repus în joc prin intermediul ritualului, el nu reprezintă simbolul vieţii; problema care se pune nu este aceea a sănătăţii, a supravieţuirii sau integrităţii sale. În timp ce noi avem o viziune individualizată, legată de noţiunile de posesie şi stăpânire, în aceste culturi corpul constituie miza unei neîncetate reversibilităţi. Este o substanţă care poate să circule prin alte forme, animale, minerale, vegetale.  

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s