soţii

Aseară m-am uitat la Cassavetes

Şi la Columbo, şi Peter Falk,

Era acolo şi Ben Gazzara, îl ştii şi tu, din Buffalo ’66

Când Vincent o aduce acasă pe Cristina

The Killing of a Chinese Bookie.

Cu toţii erau bărbaţi însuraţi, cu neveste şi copii

Şi plini de frică şi anxioşi, ca o criză de vârstă mijlocie, se spune

Dar când nu e un bărbat în criză?

Şi John era cel mai curajos dintre ei, pentru că meseria lui era dentist

Iar Peter era mai nesigur poate pentru că era mai mic de înălţime,

În vreme ce Ben a sărit să-şi bată nevasta cu soacra de faţă.

Şi totul a plecat de la o înmormântare, cu al patrulea dintre ei, a venit aia, Moartea, acum lipsă

Şi îi vedem pe toţi la începutul genericului, în fotografii cu familiile lor, fericiţi toţi numai dinţi şi zâmbete.

Şi John se întoarce acasă, la casa din suburbie, îl întâmpină băiatul cel mare îmbrăcat în indian,

Şi fata cea mică cu obraz de cobe şi plâns cu sughiţuri că indianul are săgeata veninoasă şi lungă.

Iar mama nu coboară, se întreabă indianul nedumerit, să-l întâmpine pe tata, pe peluză, şi zbiară ca un descreierat la gospodina lipsă:

“De ce nu cobori să-l întâmpini pe tata”?

Erau 4 bărbaţi însuraţi, cu neveste şi copii

Şi neiubiţi de soţii

Şi plini de frică şi anxioşi, din clasa mijlocie cu o viaţă confortabilă ai putea spune

Până a venit, aia, Moartea.

La sfârşit, am ras o sticlă de whiskey cumpărată de pe un raft de la Lidl şi am început să plâng,

Pentru că viaţa era minunată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s