Cel mai ciudat animal de pe pământ

Pasiunea şi gelozia sunt într-adevăr rele, îngrozitoare.

O dată, doi prieteni de-ai mei s-au ucis cu pumnii, pe străzile oraşului. Corpurile lor rămăsăseră lungite pe trotuar, unul cu trei lovituri în torace, celălalt cu substanţa encefalică pe trotuar.

Când au sosit autorităţile, i-au declarat categoric morţi.

Totuşi, ei continuau să se urască din cauza unei fete. Când am aflat tragedia şi m-am dus să-i văd în trista lor stare, au început să-mi expună cu strigăte puternice absurdele lor argumente. Dar eu am plecat, fiindcă nu-mi place să ascult certurile dintre morţi.

Când am ajuns acasă, mi-am făcut o omletă cu roşii, apoi am dat drumul la televizor. Pe VH1 Classic începea There is a Light That Never Goes Out, piesă orchestrată de englezul Oscar Wilde pe la sfârşitul secolului 19, să fie în jur de 1890, urmând cu atenţie tratatul general de alchimie sferică semnat de Moz.

În fine, apoi am adormit.

Bărbaţi cu cotul agresiv mă busculau în 311. Condus de Remedios Varo. Desigur, pe Realitatea TV s-a speculat pe marginea faptului că autobuzul ajuns în lacul I.O.R. nu fusese echipat corespunzător cu cauciucuri de iarnă într-o frumoasă noapte de noiembrie. Şi, de ce ar fi fost? Chiar aşa se pune întrebarea. 

De ce? 

Că linia de noapte continuă să străbată şi mai departe Bucureştiul, din oră în oră conform orarului, departe de a fi doar o fantomă pentru turişti, ei bine, din double-decker acest lucru îl ştiu doar eu. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s