Fenomenologia spiritului, refamilizarea Daseinului şi farmecul discret al héroinei Moreau. Despre ritmuri de tranziţie ordalice şi alte treceri de pasaj mai noise şi ceva mai dream pop

Black Tambourine, Complete Recordings, Slumberland, 1999

 

Styles: Alternative/Indie Rock, Noise Pop, College Rock, Dream Pop, Shoegaze

În anul 2010 colecţia Complete Recordings ce cuprindea iniţial zece piese este reeeditată sub numele de Black Tambourine şi este îmbogăţită cu şase piese originale ce conţine acum pe lângă cântecele Lazy Heart şi Tears of Joy şi cele două coveruri Heartbeat şi Dream Baby Dream după Buddy Holly şi Suicide şi două demo-uri mai vechi la piesele originale For Ex-Lovers Only şi Throw Aggi Off the Bridge. Interior entropic asemănător The Jesus and Mary Chain cu o textură disipată în tonuri pierdute Galaxie 500 şi hipnotic-poeticizat cu accente My Bloody Valentine, spiritul albumului este transmutat din curentul nosie pop filtrat prin cascade dream pop şi trecut prin torentele shoegaze. Introspectiv, fragil, agresiv, sfărâmicios şi romantic, albumul desfăşoară în mod dialectic trecerea tânărului de colegiu spre o etapă mai matură în evoluţia sa, mai puţin anxioasă şi mai încrezătoare în sine, o evoluţie calitativă ce mai cuprinde în cursul acestui proces şi o transformare graduală şi o privire melancolică retrospectivă. Este ceea ce se cheamă de obicei în termeni mai critici un efort sophomore sau încercarea ritualică de trecere de pasaj a tânărului boboc spre o etapă existenţială evolutivă şi o maturizare conştientă de sine. Privit în acest sens se poate spune că spiritul albumului se degajă înainte din tensiunea dintre trecut şi viitor odată cu aprehensiunea prezentului ilustrat ca o etapă intermediară, latentă şi transformativă ce se desfăşoară gradual între fazele de prefacere specifice momentelor ritualice de pasaj colegiu şi post-colegiu. Mai autoreglat organic decât stimulat morfinic, pârâit cât şi cathartic, mai puternic şi penetrant în ţesătura cocon învăluitoare şi hrănitor protectivă a conştiinţei cantitative spiritul albumului este o tranziţie ordalică spre luarea în posesie a conştiinţei de sine şi racordarea refamiliară la sine şi lume. Din punct de vedere artistic albumul reuşeşte să menţină un echilibru stabil între partea mai  întunecată a sentimentelor de factură intim-interioară şi atitudinea pozitivă şi deschisă şi mai îndreptată acum spre un exterior şi în afară. De la reacomodarea în sine şi la sublim cuceritoarea Drown la evadarea escapistă şi obsesiv romantică din hăituitor fantomatica Black Car trecând prin mai anxios şi ameninţătoarea For Ex-Lovers Only şi echilibrat prin mai radiantele Pack You Up, Can’t Explain şi By Tomorrow linia de fugă a spiritului albumului este o potenţare spre o spaţialitate sonoră dream pop care împinge spre un optimism existenţial Nu-Încă intuit dar nu şi configurat însă ca o alternativă conceptuală şi posibilă. De altfel Throw Aggi Off The Bridge este piesa optimist-antemică ce ilustrează în general partea mai însorită din estetica rock-ului de colegiu în vreme ce We Can’t be Friends se detaşează aproape complet cu partea vocal evanescentă de cascadele de fundal sonore pe care le disociem în genere la trupe precum Pixies sau Dinosaur Jr. Cu toate că planurile sonore tind să se suprapună până la indistincţie conceptul original nu lasă impresia prezenţei unui semnificant zgomotos total fără o deschidere între texturile dintre interior şi exterior. Sonoritatea eterică şi disipată este ceva mai pregnantă în raport cu latura imploziv entropică de ordin interior autist sau omniscient explozivă de factură exterior hiperbolică, apropiindu-se mai uşor de conceptul Galaxie 500 decât de emanaţiile unor The Jesus and Mary Chain şi My Bloody Valentine. Este ceea ce-l face să se înscrie mai curând în curentul fosforescent dream pop decât în mai agresivul stil noise pop şi chiar să se sustragă zgomotului alb al omniscientului shoegaze cu toate că subtextura latentă din pliuri reverberează din adâncime o ciclicitate agresiv romantică şi chiar sfărâmicios transgresivă. Narcotic fără să fie tranchilizant, hipnotic fără să coboare în vertij sonor, contemplativ fără să fie cu desăvârşire escapist, optimist dar neacoperit complet în faţa ascunzişurilor cele mai negre, Complete Recordings al celor de la Black Tambourine este un album cuceritor şi o trecere de pasaj aproape reuşită.

If you like Black Tambourine, you might also like: Galaxie 500, My Bloody Valentine, The Jesus and Mary ChainMazzy Star

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s