They’ve could have been bigger than The Velvet Underground (and The Muppets)

The Frogs, It’s Only Right and Natural, Positive Records, 1989

Styles: Alternative Pop/Rock, Indie Rock, Comedy, Novelty

 

What else could I say/Everyone is gay

(Kurt Cobain)

When I think I’ve found a good old-fashioned girl/Then she put me in my place/If everyone’s a little queer/Can’t she be a little straight?

(Rivers Cuomo)

Trupa The Frogs a luat fiinţă în anul 1980, în oraşul Milwaukee, statul american Wisconsin, atunci când fraţii Jimmie şi Dennis Flemion au format împreună cea mai contagioasă formaţie din istoria indie rock-ului american. Învârtind cu titirezul jucăuş, clişeele preambalate, stereotipurile sociale şi prejudecăţile sexuale, făcându-le să se rotească goale şi înnebunite până la paroxism şi epuizare, adevăraţi parnassusieni cosmocomici, clovni ambulanţi şi itineranţi de ocazie, fraţii Flemion sunt vinovaţi în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor săi de un singur lucru – acela că sunt molipsitor şi infecţios geniali.

 

Talentul fraţilor Flemion a fost salutat, de altfel, şi de figurile iconice ale scenei alternative şi grunge din anii ’90. În 1993, caseta intitulată Toy Porno (36 de materiale video şi piese din concerte live şi animaţie stop motion de păpuşi bagatele şi figurine populare cu un soundtrack de 42 piese-cântecele şi glume spontane compilate narativ în scheciuri vizuale comico-bizare) este făcută cadou lui Kurt Cobain, iar filmul experimental devine o vizionare constantă în autobuzul Nirvana. În 1995, Eddie Vedder include cover-ul la Rearviewmirror interpretat de cei de la The Frogs, ca b-side, odată cu lansarea single-ului Immortality. Dennis Flemion bate ca toboşar în turneul de promovare al albumului “Pumpkins’ Infinite Sadness” din 1996/1997 al celor de la Smashing Pumpkins, şi cântă alături de fratele său Jimmie, pe single-ul Tonight, Tonight, şi pe câteva piese de pe albumul Adore din 1998. De asemenea, The Frogs au făcut parte din line-up-ul care a concertat în cadrul festivalului anual de muzică alternative/avant-garde/hip-hop “All Tomorrow’s Parties” care i-a avut în calitate de curator, în 2009, pe cei de la The Breeders.

 

Versurile sinistre din minifresca folk-americana Baby Greaser George îi va satisface cu siguranţă pe amatorii de istorioare disturbante à la Saki, Stephen King şi Krusty the Clown, în vreme ce predarea dezarmată a copiilor în braţele drăgăstoase ale resuscitatului mesianic din Gather ‘Round For Savior #2 (în atmosferă mellow-beatlesque) face să freamete de plăcere toate mădularelele conservatoare ale familiei Ned Flanders – şi ia hobohoţeşte (à la Homer Simpson) tot caimacul pricăjiţilor badly drawn boys şi cinico-(p)ir(h)onişti din gogoaşa postmodernă (sfârâitoare – la figurat) şi sforăitoare (la propriu) South Park. Fantezia tandră de vestiar sportiv cu titlul premonitoriu Homos (acolo unde se scapă adesea săpunul) este atât de obsedantă încât o să te bântuiască la urechiuşe minute bune ca un gâdilici cu bâzdâc, iubăreţ şi contagios (într-o fantezie, de data asta, franţuzească şi suprarealistă, semnată patafizician Roland Topor, Marchizul de Sade se conversa, de regulă, în solitudine, chiar cu dânsa – ca să vezi chestie!). Scriitori francezi freacă, de cele mai multe ori, lucruri trăznite. Ce trist! O piesă dezarmantă şi molipsitoare în acelaşi timp este banchetul jucăuş cu schimbări de roluri năbădăioase (lesbiano-mai mult decât platonice) de pe diorama de leagăn Dykes Are We cu zâne tolănite şi asistente persona (it may seem to other people/ like we’ve come from outer space/but we’re really just two/nurses on the staff /and now it’s time for our break /we’ll slip out back /and slip out of our clothes/ and i’ll shave your moustache off /and maybe you can check out my new tattoo). Poate fi mai existenţialist şi bergmanian? (slipping dildo after dildo/out of our mouths and pussies/saturdays are pussy sucking days/and by the way i’m a nurse /so if you ever want me to come to your aid /i mean come to your aid /cum, i’ll cum). Unii dintre noi ştiu cum să se simtă bine, asta e sigur. Restul e jouissance şi la petite mort. (Copii, puteţi încerca şi voi asta, dacă o doriţi, dar la voi acasă).

 

Albumul este o capodoperă molipsitoare de la pătrunderea sa nervuroasă în cavitatea îngustă şi binaural-sonoră (I Don’t Care If U DisrespectMe (Just So You Love Me), de sub urechea baroc-gâfâitoare a elefantului Beethoven Bartolomeo Eustachio (Men (Come on Men) Cum?, până la onctuos-lenevita Been a Month Since I Had a Man, şi până la ieşirea comic-glorioasă din spooky-sinistra Someone’s Pinning Me to the Ground şi Hot Cock Annie (un Shangri-la iubăreţ şi scandalos cu unele reminiscenţe vocale Jesus Christ Superstar), menţinându-se tare şi contagios precum o drăgălăşenie trompe-l’œil (Falusul Transcendental?) şi după suprarealista continuare (Thank God I Died in) The Car Crash cu vedere panoptică (Got me, Mr. Foucault?) . En garde! Touché, Pussy Chatte! Violent Femmes and Flaming Lips!

După 22 de ani de accelerări cinetico-sonore (punk/new-wave/college rock/indie/grunge/alternative) şi alte pletore post-revenante şi boring-revivals, şi după mai multe rotiri de cadre, stiluri şi canoane ale industriei culturale (în numele artei, evident), putem susţine cu tărie în concept (şi în realitate) că Weltanschauung-ul artistic al anilor 80’s/90’s din indie/rock-ul alternativ sau perioada culturală postmodernă/vintage/retro/clasică, cum este reificată astăzi, este superioară creativ şi calitativ atât  prezentului cultural aici şi acum spaţializat de logica globală/capitalistă cât şi producţiei contextuale asociată materialismului cultural/istoric (those Drs. Jekyll and neo-marxists Mrs. Hyde).

În ce mă priveşte, îmi e prieten Walter Benjamin, dar mai prieten îmi e Marcel Proust, căci nicio reproducere mecanică/digitală/simulată din lume, (şi nicio temporalizare istorică, contingentă şi accelerată), nu vor putea să distrugă vreodată aura fluorescentă a artefactelor culturale adevărate. Cu siguranţă, it smells like (Cobain-Salinger) teen spirit. Şi, în niciun caz, nu se poate confunda cu autenticitatea moşnegilor firoscoşi Heidegger şi Sartre. Poate doar cu cranks-urile şi rants-urile mai tinerilor Eliot şi Yeats. Dar cel mai aproape (ea) se pupă cu stickiness-ul celor de la The Frogs. În încheiere, trebuie să adaug că Jimmy Flemion este cea mai duios dezarmantă şi adânc tânjitoare voce alternativă (sticky and straight) pe care am ascultat-o vreodată în istoria alternative/indie rock-ului american. Şi nu uitaţi: Lesbians are cool/And straights are fools/Lesbians rule their scene/But the homos are the coolest of the cools!. They Might Be Giants!

 

Tips and  tricks:

ascultă The Frogs :

– dacă eşti lesbiană activă sau homosexual pasiv (strap on for him!).

– dacă te procrastinezi mai mult de 3 ori pe zi şi, în special, la micul dejun.

– dacă dentistul tău de familie este de confesiune creştin-ortodontă.

– dacă ţi se întâmplă, de regulă, să nu scapi săpunul, atunci când faci duş.

– dacă nu eşti part/time hipster sau nu ai un alt handjob stabil în cursul săptămânii.

– dacă actorul tău preferat este Heath Ledger.

– dacă Pantera Roz nu se confundă cu Peter Sellers.

– dacă povestioara ta preferată este God Is Schizo. The Becumming Dog de Emmanuelle Cunt (din antologia de povestiri scurte Categorical Underwear Imperative).

Q/A

1. Dear Kurt Cobain (and Rimbaud of the 90’s), could be It’s Only Right and Natural, the poppiest Velvet Underground fin de siècle novelty-album of the millenium?

2. Dear Mr. Weezer (Vipassanā bodhi, and Harvard graduated) Rivers Cuomo, I know Pitchfork critics and hipsters alike dislike you, but I like you, cause you’re the coolest and the corniest (and the sincerest emo) maladroit/romantic of the 90’s and post-millenium era. Mr. Pinkerton with Pink Triangle on your sleeve, let me know the truth: Is this the queerish and queerest heart trob album you’ve ever listened to?

3. Dear David Foster Wallace, would be this (Infinit Jest and) classic album, the portmanteau of New Sincerity – you were talking about earlier, the really demise of bad and cynics, and the truly collapse of the postmodern era?

Yf you like The Frogs, you might also like: The Shaggs, Jonathan Richmann and The Modern Lovers, Maureen Tucker, Violent Femmes.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s